Little Richard se numeste de fapt Richard Wayne Penniman si s-a nascut pe 5 decembrie 1932 in Georgia.

A crescut intr-o familie foarte religioasa, care s-a luptat cu saracia si rasismul. Familia sa a format un grup muzical numit The Penniman Singers, care mergea sa cante in diverse biserici. Cel care mai tarziu avea sa devina un mare muzician, a cantat de mic in corurile bisericesti.

In 1951 Little Richard a castigat un concurs de muzica in Atlanta, premiul constand intr-un contract cu casa de discuri RCA. In anul urmator tatal artistului este ucis, asa ca Little Richard s-a intoars in orasul natal unde a inceput sa canta in diverse cluburi. Pana in 1955 Little Richard a inregistrat cateva materiale la o casa de discuri din Houston. La acea vreme muzica sa era inspirata de Billy Wright, cel numit si “printul bluesului”.

La inceputul lui 1955 Little Richard a trimis un demo casei de discuri Specialty Records, ajungand pe maina lui Robert "Bumps" Blackwell, care mai lucrase printre altii si cu cu Ray Charles si Quincy Jones. Desi initial Blackwell a vrut ca Little Richard sa fie un concurent direct pentru Ray Charles si B.B. King, acesta s-a razgandit cand l-a auzit pe Little Richard cantand "Tutti Frutti". Autoritatea in muzica, revista Rolling Stone i-a acordat cantecului "Tutti Frutti" locul 43 in topul celor mai bune piese din istorie.

In prisma succesului de care se bucura, unele piese ale sale au fost reinregistrate, de aceasta data intr-o varianta mai pe stilul sau. Piesa "Tutti Frutti" a fost preluata de Pat Boone, care insa nu a reusit sa egaleze succesul variantei lui Little Richard. Cand muzica sa se bucura de un mare succes, piesele sale vanzandu-se foarte bine, artistul a hotarat sa renunte la rock and roll pentru a deveni evanghelist.

     

Desi pana la aceasta decizie a cantat o perioada destul de scurta, stilul lui de a canta a marcat iremediabil muzica acelor ani, dar si a celor ce au urmat.

Intre 1957 si inceputul anilor 60, adica in perioada in care Little Richard s-a intors la muzica religioasa, piesele lansate de el inca se bucurau de o mare apreciere, din partea publicului dar si a criticilor. Aceasta este perioada in care artistul vine cu o declaratie socanta … “Rock and rollul reprezinta diavolul” … iar el nu mai poate canta asa ceva.

In 1963 Little Richard renunta la muzica bisericeasca si se intoarce la “muzica diavolului”. Plecand intr-un turneu cu Beatles, artistul sustine cateva concerte in Europa, in anul urmator continuand seria concertelor europene, de aceasta data cu o trupe pe aatunci necunoscuta, numita The Rolling Stones. Tot in 1964 artistul il aduce in trupa sa pe incepatorul Jimi Hendrix, cunoscut la acea vreme ca Maurice James.

In anii ‘60 si ‘70 Little Richard nu a avut parte de reusite prea mari, fiind departe de succesul avut in anii 50.

In 1977, dupa decesul nepotului preferat si dupa aflarea vestii conform careia prietenul sau Larry Williams a inceput sa consume droguri, Little Richard renunta iar la muzica si se refugiaza in religie. Pana la mijlocul anilor 80 inregistreaza doar muzica bisericeasca si renunta la viata publica, nu inainte de a declara din nou ca rock and rollul este muzica necuratului, iar un om care il iubeste pe Dumnezeu nu are cum sa asculte asemenea muzica.

La mijlocul anilor 80 lumea si-a indreptat din nou atentia asupra lui Little Richard … si asta datorita apreciatei carti a lui Charles White, “The Life and Times of Little Richard”. In aceasta carte autorul descrie candid conflictele interioare si regretele lui Little Richard in ceea ce priveste consumul de droguri si homosexulitatea. In aceeasi perioada muzicianul se afla printre primii artisti introdusi in galeria Rock and Roll Hall of Fame, efectul acestei intamplari fiind intoarcea lui pe scena.

Inapoi.