Valentin Nicolau

"Patrunzi in opera lui Nicolau ca intr-un univers arhaic, reactivat, fara sa-si piarda cu toate acestea stranietatea, puterea de a ne rataci si de a ne indeparta de reperele noastre. Univers obscur si carnavalesc, univers in care contrariile ii pacalesc pe cititorii de acum, pe noi adica, plimbandu-ne de la un registru la altul. Si ne place sa ne pierdem aici... Ne aruncam in acest vartej fara sa parasim nucleul ascuns, dorinta suprema, paradoxul esential: a lasa moartea insar-
cinata.

O fiinta porneste in aceasta aventura mai indrazneata chiar decat cautarea tineretii vesnice, pentru ca in acest caz e vorba de fecundarea a ceea ce e de nefecundat, de fertilizarea a ceea ce, prin definitie, e steril, de invingerea mortii transformand-o in femeie. Un astfel de pariu e unic si, dincolo de avatarii si ratacirile eroului, dorinta lui extrema se impune. Si sfarseste prin a ne obseda si pe noi. Victorie asupra efemerului lecturilor si a nisipului uitarii, pentru ca, odata descoperit, ne vom aminti mereu de acest personaj si de utopia sa concreta care depaseste individualul si trimite la ceea ce e esential, definitiv in om."

George Banu, Une parabole pérenne, prefata la volumul Le mystère des anges, Lansman, 2009

Inapoi.