
Ochiul lui Nefertiti
Gerald Messadie Gerald Messadie s-a născut în Egipt, în 1931, şi este jurnalist, istoric, eseist şi romancier francez. Opera sa, tradusă în întreaga lume şi numărând peste şaizeci de titluri, cuprinde eseuri despre credinţele, culturile şi religiile lumii, biografii, romane istorice şi chiar science-fiction. Dintre lucrările sale amintim: L’Homme qui devint Dieu, 4 vol. (1988–1995), Ma vie amoureuse et criminelle avec Martin Heidegger (1994 – Viaţa mea amoroasă şi criminală cu Martin Heidegger, Editura Nemira, 1997), 29 jours avant la fin du monde (1995 – 29 de zile până la sfârşitul lumii, Editura Nemira, 1997), Orages sur le Nil, 3 vol. (2004 – în pregătire la Editura Nemira), Marie-Antoinette, la rose écrasée (2006 – în pregătire la Editura Nemira), Patruzeci de secole de esoterism (2006 – Editura Nemira, 2008), Judas, le bien-aimé (2007 – în pregătire la Editura Nemira).
Dezvăluind adevărul din spatele unei legende poleite cu aur, Ochiul lui Nefertiti deschide fascinanta trilogie consacrată unei perioade strălucite şi tragice din istoria faraonilor, de la declinul cultului pentru Aton şi până la succesiunea lui Tutankhamon la tron.
Alături de soţul său, Akhenaton, regina Nefertiti credea în fericire. Până în ziua în care a apărut Semenkhere. Ca şarpele Apopis, el l-a vrăjit pe rege cu prospeţimea celor cincisprezece ani ai săi, devenind favoritul lui, pentru ca apoi să obţină titlul de regent. Iar regina avea să fie uitată. Căci pântecele ei, de-acum sterp, nu dăduse naştere nici unui moştenitor de parte bărbătească...
Dar Akhenaton porneşte în marea călătorie spre Orizontul Îndepărtat, şi cum adoratul discului solar nu se mai afla printre cei vii, Nefertiti va pune mâna pe putere, prin orice mijloace. Iar dacă forţa nu se va dovedi de ajuns, ochiul ei malefic va face restul: îi va sili pe preoţi, pe generali, chiar şi pe propriul său tată, bătrânul Ay, să bea din vinul aspru al mâniei sale...
Regatul Celor Două Pământuri ameninţă să se prăbuşească: lipsit de influenţa pe care-o exercita odinioară şi cu provinciile jefuite, cu vistieria aproape goală şi o curte regală prinsă într-un adevărat război de succesiune.
Inapoi.